Povesti adevarate

Ma numesc Mioara si am 23 de ani. Am fost abandonata de femeia care m-a nascut, in spital, la nastere. Am crescut timp de noua ani prin spitale, orfelinate, asa cum erau ele in epoca comunista, ca niste ghetouri, a caror amintire si acum ma infioara. In timpul internarilor in spitale am fost infectata cu virusul HIV, incepand terapia antivirala din momentul confirmarii diagnosticului.

In anul 1998 norocul mi-a suras si mie, in sfarsit, deoarece am fost aleasa sa locuiesc impreuna cu alti colegi intr-o casa de tip familial cu nume japonez si, parca predestinat : "ASHITANOIE" (Casa de maine), casa in care ma aflu si acum. Aici am invatat lucruri frumoase, am urmat scoala primara in sat, am continuat cursurile la un liceu in Constanta, absolvind 12 clase. Tot timpul personalul Asociatiei Speranta mi-a supravegheat cresterea, educatia, astfel incat sa nu-mi lipseasca nimic si sa-mi dezvolt abilitatile de viata independenta.

In anul 2010 l-am cunoscut pe Cornel, un baiat de care m-am indragostit si cu care in luna iulie m-am casatorit. Asociatia Speranta mi-a organizat o nunta frumoasa, care imi va ramane vesnic in amintire, ziua nuntii fiind cea mai frumoasa zi din viata mea. Locuim amandoi intr-o camera, pe care ne-am aranjat-o asa cum am vrut noi .

D-na Rodica Popescu si cele doua mame sociale, mama Viorica si mama Flori, au avut grija atunci cand mi-a fost rau, ele au pierdut noptile veghind la capul meu cand aveam febra sau ma durea burta. D-na Rodica a alergat cu mine pe ploaie sa ma inscrie la liceu si nu voi uita niciodata cat de rau a racit, atunci, si cu toate acestea era bucuroasa ca eu urma sa merg la liceu.Tot dansa este cea care ne-a ajutat sa ne strangem bani pentru viitor, sa depunem cererea la Primarie pentru obtinerea unei garsoniere si multe altele.Tot timpul s-a purtat cu noi ca o adevarata mama.

Pentru toate acestea multumim Asociatiei Speranta si, in special, d-nei Rodica Popescu pe care o iubim si o respectam!

Asociatia Speranta face parte din primele organizatii neguvernamentale care sa implicat foarte mult in problematica SIDA. Am cunoscut-o pe doamna doctor Rodica Matusa in anul 1994 cand am primit cumplita veste ca singurul meu copil in varsta de cinci anisori este infectat cu virusul HIV. De-a lungul anilor doamna doctor a fost alaturi de mine si familia mea, ne-a ajutat si invatat cum sa traim si sa luptam cu aceasta boala numita SIDA.

In decursul anilor am vazut-o pe doamna doctor si pe cei care faceau parte din Asociatia Speranta ajutand si sprijinind multe familii care treceau prin aceeasi situatie ca si mine dar nu pot uita felul cum ia ajutat si crescut pe copilasii abandonati in spital, spitalul devenise casa lor, medicii, asistentele si infirmierele le tineau loc de familie. Asociatia Speranta impreuna cu doamna doctor au luptat facand proiecte si parteneriate cu diverse asociatii si fundatii din strainatate si din tara pentru a putea infiinta Casele de tip familial unde micutii abandonati au avut conditii mai bune decat in spital si au putut creste ca intr-o familie. Nu pot uita cum Asociatia Speranta si doamna doctor reusea sa primeasca donatii in medicamente si diverse alte produse pentru a ne ajuta pe noi cei care eram in nevoie. Vazand atata durere in sufletele celor mici si abandonati m-am implicat si eu in cresterea si educarea micutilor abandonati si va pot spune ca acum sunt tineri care au ajuns la varsta de 24 – 25 de ani, si-au intemeiat propriile lor familii si unii au chiar si copilasi.

Nu voi putea uita niciodata sprijinul pe care l-am primit atunci cand copilasul meu in varsta de doisprezerce anisori a incetat sa mai lupte cu boala. Foarte putini sunt medicii care isi viziteaza acasa pacientii aflati intr-o faza terminala si pentru asta nu pot decat sa ii stimez si sa le multumesc acestor oameni cu sufletul atat de mare.

Nu pot descrie in cuvinte multumirea si stima pe care o port acestor oameni care au pus atata suflet in munca lor. Ma rog ca Bunul Dumnezeu sa le de-a multa sanatate si putere pentru a merge mai departe ajutand pe cei care au nevoie.

Cu stima si respect

Coordonator Complex Locuinte Baylor - Stanuta Piciorea

• Next >